Manastirea Dragomirna este o mărturie a inovaţiilor aduse în arhitectura moldovenească: structura îngustă şi alungită, absida poligonală în V, decoraţiunile turlei de influenţă pur românească, înălţarea graduală a camerelor începând cu pridvorul şi mergând spre altar, o bogată reţea de nervuri colorate în roşu, albastru şi auriu încărcate cu linii, sculpturi din loc în loc, frescele cu o valoare documentară prezentând elemente populare şi costume ale epocii.

Manastirea Dragomirna are hramul sfinţilor Enoh, Ilie şi Ioan Botezatorul. A fost terminată în 1609 şi sfinţită la sărbătoarea Pogorârea SfântuluiDuh.

Biserica are 42m inălţime şi 9,60m lăţime, fiind foarte îngustă dar fiind cea mai inaltă din Moldova. Planul este dreptunghiular alungit, cu o singură absidă poligonală spre apus.