Cea mai veche marturie despre aparitia manastirii intr-un tinut de un farmec deosebit, la margine de padure seculara cu stejari asemeni, ne vine din insemnarile calatorului pe meleagurile tarilor Romane, diaconul arab crestin Paul de Alep. Acesta pe la 1653-1658, insotind pe Patriarhul Macarie al Antohiei, sustine ca un calugar a gasit intr-o scorbura a unui stejar secular icoana Maicii domnului. Mai spune ca acesta aude o voce care l-a indemnat sa construiasca in acel loc o biserica din acel stejar secular. O alta marturie scrisa, existenta de la 29 iulie 1745 a mitropolitului Neofit Cretanul, spune ca “un cioban cu numele de Radu, in timpul domniei lui Alexandru Voda (1568-1577) a visat Icoana Maicii Domnului, despre care aminteste Paul de Alep si taind stejarul in care a fost gasita icoana, a facut din lemnul ei o bisericuta, numita din aceasta pricina “Dintr-un lemn”.

Cam tot asa afirma pe la 1842 poetul Grigore Alexandrescu care viziteaza lacasul, ascultand legendele locului. Certe sunt insa existenta si astazi a stejarilor seculari si a Icoanei Maicii Domnului, icoana de dimensiuni impresionante, 1,5m inaltime si 1m latime. Acestea sunt probe incontenstabile in definirea adevarului din legende. Deasemeni, adevarul este oglindit si de existenta materiala a bisericutei din lemn de stejar, din barne groase si se pare ca a fost ridicata pe la mijlocul secolului XVI. In biserica se afla Icoana Maicii Domnului de care este legata existenta asezamantului monahal. Despre cand si unde a fost pictata icoana, parerile sunt impartite, mai bine spus diferite. Profesorul Andrei Grabor de la Universitatea din Strasbourg, spunea ca ar fi fost pictata in secolul IV la manastirea Theothokos din Grecia dupa modelul apartinand apostolului Luca, cel care a pictat prima oara pe Fecioara Maria. Profesorul I.D.Stefanescu nu impartaseste ideea lui Andrei Grabor, afirmand ca icoana ar fi fost pictata la Bizant sau la Muntele Athos, folosindu-se un model mai vechi de pe la jumatatea secolului XVI si se pare ca este ipoteza cea mai plauzibila. Modul cum a ajuns pe aceste meleaguri nu este cunoscut. Legendele aparitiei si construirii asezamantului monahal sunt o parte din adevar, insa prima mentiune documentara apare la 20 aprilie 1635. O marturie importanta scrisa este a lui Matei Basarab din 27 noiembrie 1640 la ridicarea bisericii din piatra.

Aceasta nota ca a zidit manastirea “de isnoava de’ntemei”, insirand manastirile pe care le-a intemeiat. Pisania bisericii de piatra, care dateaza din 1715, pomelnicul manastirii din 1804 facut dupa cel din 1715, confirma ca documentul din 1640 a lui Matei Basarab este real si ca biserica de zid este construita de acesta. Dar insemnarile lui Paul de Alep care a vizitat manastirea la 20 de ani dupa inaugurare, spun cu totul altceva. El afirma ca ctitor al asezamantului este un boier contemporan cu Matei Basarab si var cu acesta, Preda Brancoveanu, fost mare spatar, mare culcer, mare vornic, viitor ban. Adevarul ar putea fi undeva la mijloc. Faptul ca cei doi sunt rude apropiate, ar fi putut contribui impreuna la constructia bisericii, lucru cofirmat de tabloul ctitorilor din pronausul bisericii din zid. Chiar si linia constructiei este tipica epocii in care a trait Matei Basarab. Dupa o restaurare importanta facuta de catre Ministerul Aerului si Marinei, restaurare facuta intre anii 1938-1940, sfantul locas devine simbolic loc de inchinaciune si ruga pentru aviatori si marinari.